- un soricel care rontaia dintr-o paine

- tare / ok

- 2 cu un record de 10-15 nu mai tin minte sigur, oricum a trebuit sa cer altele de imprumut de la aia cu care jucam ca sa pot sa termin parcursul…

- nu

Cum Florina nu prea are chef de scris si s-a oprit la povestea cu frisbee, am zis sa mai animez eu putin atmosfera.

Acum sunt la serviciu, deci prea multe n-am de scris sau aratat. Dar in curand veti afla despre:

- Mick Jagger din cartierul nostru

- Ce a descoperit Florina intr-o vitrina

- Cum a fost la AC/DC si la Depeche Mode

- Cate bile pierd in media eu la un parcurs de golf

- si altele daca ne mai aducem aminte…

Pana atunci, vineri seara plecam la Praga.

Pana nu de mult, cand auzeam frisbee, pentru mine, trebuie sa fie si un catel in povestea asta (+ eventual o plaja).

Dar nu, frisbee la Paris se cheama ultimate si dupa nume pare o activitate extrema… Si pana la urma chiar este ! Alearga baietii aia de nu mai pot dupa… o farfurie zburatoare de plastic !  

Duminica dimineata am fost la un turneu de ultimate. Am fost atat de impresionata de pasiunea oamenilor, ca nu am inteles nimic din reguli, doar ma bucuram si eu cu ei cand ii vedeam fericiti ca au inscris sau poate si-au placat adversarii, nu stiu exact, dar erau cu totii fericiti !

M-am hotarat sa ma mai duc la ultimate. Si ca sa imi placa si mai mult ultimate… data viitoare ma duc si cu un catel, poate, poate prinde si el un frisbee!

PS : Adi, care a jucat si el duminica la ultimate, o sa comenteze ca n-am inteles nimic, asa ca bagati comentarii, nu ma lasati sa fiu singura care crede ca frisbee nu se poarta fara catel  

Adi la ultimate

Mai multe poze de la Ultimate ?  Aici

Din fericire, cu ceva timp in urma, a mai fost scoasa la bataie o serie si am reusit sa ne procuram doua. Dezavantajul : vizibilitate redusa. Dar nu e cazul sa facem mofturi. Asa ca diseara avem parte de spectacol pe Stade de France!

Ca peste tot in Europa, duminica, sunt alegerile europeene si aici. Din cate vad, interesul pentru ele este la fel de mic ca in Romania. De altfel, se pare ca participarea va atinge un record. Negativ.

N-am urmarit absolut de loc actualitatea electorala dar m-a amuzat programul partidului de la nr. 11, care militeaza pentru Esperanto.

Pentru mai multe poze : Click AICI

Chiar daca povestiri mai lungi sunt mai greu de produs in mod constant, ma mentin in forma cu altele mai mici si mai dese. Si cum o poza face o mie de cuvinte, putem considera ca sunt destul de productiv cu cele doua care urmeaza.

In prima puteti admira privelistea care ma asteapta in fiecare dimineata si ma acompaniaza de-a lungul zilei.

Si cand ma uit la dreapta din cand in cand, sa-mi mai odihnesc ochii, de exemplu, sau sa cobor jaluzelele cand bate soarele, am vedere catre ceea ce urmeaza.

Diseara sper sa va mai delectez cu o noua poza din cartier.

Pentru inceput, Mairie du XVe Arrondissement – sau Primaria Sectorului 15 cum ar veni.

Desi e aproape 12 noaptea, nu suntem singurii oameni pe strazi. Unii se joaca prin piata din fata primariei cu un catel iar altii se odihnesc pe banca.

La doi pasi de primarie am descoperit si un monument in memoria eroilor din cele doua razboaie mondiale.

Noapte buna!

Vineri seara, cam pe la 10 jumate, a plecat trenul, cu o intarziere de vreo 10 minute, cat a durat sa-i dea politia jos pe niste baieti fara bilete care se pare ca venisera la furat.

Ne asteptau 10 ore de drum pana la Cannes. Pentru ca ne-am luat biletele din timp ne-am permis si o mica aroganta si pentru cativa euro in plus am ales clasa I. Scaune late cu loc destul pentru picioare dar care aveau totusi un defect : nu se faceau pat.

Vagonul 13, in care am calatorit era imediat dupa vagonul 12 si chiar inainte de vagonul – nu, nu 14 - restaurant. Care nu era chiar vagon restaurant ci mai degraba vagon bar. Si chiar mai mult de atat : vagon disco-bar. Cu muzica de discoteca la sonor ridicat, dar care nu razbatea de loc pana in vagonul nostru. Si da, chiar era plin de lume si o mare parte dansau. Am descoperit asta cand m-am dus sa-mi cumpar un sandvis si, prins de atmosfera, am ramas vreo 10-15 minute sa beau o bere. Am luat si sandvisul dar mai tarziu.

Intre timp Florina si restul fetelor (Mihaela, Irina, Alina, Emilia, Raluca si sper ca n-am uitat pe nimeni ca erau multe rau) s-au distrat cu cartile pana cand si-au pus tot vagonul in cap pentru ca faceau prea multa galagie. Bine, nu chiar tot vagonul, doar vreo 2-3 persoane din jurul lor.

Primul lucru care m-a surprins placut la Cannes a fost ca trenul sta mai mult de 30 de secunde in gara. Ceea ce ne-a permis sa nu ajungem la Nice si sa coboram totusi unde ne propusesem. Si chiar sa-mi recuperez cartea pe care o uitasem in tren, lucru de chiar mi-am dat seama la cam 1 minut de stat pe peron. Caci asa se intampla tot timpul, cu putin timp inainte sa ajungi la destinatie te ia somnul si auzi ca prin vis numele statiei in difuzoare.

De la gara, directia plaja. Unde am ajuns cam in 5-10 minute, fix langa Palais des Festivals, unde tocmai se dadusera premii cu o saptamana inainte. Asta am aflat mai tarziu – ca era Palais des Festivals vreau sa spun, nu ca se dadusera premii – pentru ca la prima vedere nu iti sare cu nimic in ochi. Nici la a doua sau la urmatoarele pentru ca este o cladire foarte mica si simpla pe langa palatele impunatoare aflate la doi pasi, pe Croisette.

Dupa ce am dat o tura pe Croisette – un fel de Champs Elysées de-al lor cu hoteluri/palate si magazine de lux pe o parte  si terase cu plaje private de cealalta parte – a venit timpul sa luam si un mic dejun burghez pe malul marii asa ca ne-am instalat la una dintre terasele de pe plaja, pe care o reperasem mai devreme si care propunea un mic dejun la 8,50€ (cafea, suc de portocale, croissant, paine, unt, dulceata si miere). Acceptabil avand in vedere ca ne asteptam la preturi mai mari ca la Paris.

Am lenevit vreo ora la terasa si am luat-o iar la pas, spre Palais des Festivals – l-a intrebat Florina pe chelner unde este si atunci ne-am dat seama ca trecusem pe langa el fara sa-i dam nicio atentie. Am dat si de Oficiul de Turism in acelasi loc, unde am aflat ca putem sa facem niste plimbari cu vaporasul pe insulele de langa : Sainte Marguerite (cu un fort-inchisoare pe unde a trecut si Omul cu Masca de Fier) si Saint Honorat (unde este o manastire in activitate). Am ales Sainte Marguerite pentru ca se ajungea mai repede si parea mai interesanta.

Dupa o plimbare de o ora jumate – doua pe insula, cu tot cu vizita fortului am luat vaporasul inapoi spre Cannes. Insula e la doar 1km de tarm asa ca traversarea este foarte rapida, in mai putin de 15 minute.

Irina si Raluca fiind cam obosite au preferat sa ramana la plaja si sa se mai plimbe prin Cannes, in timp ce noi ceilalti am plecat spre gara de unde am luat trenul. Dupa o ora de mers cu el de-a lungul coastei am ajuns la destinatie : Monte-Carlo, Monaco.

La iesirea din gara am vazut un Renault Clio. N-avea numar de Monaco. Cred ca in afara de asta am mai vazut poate inca vreo 2-3 masini ratacite din aceeasi categorie. In rest este un fel de salon auto in natura. Iar cand cobori spre mare, pentru ca gara este sus in deal, dai de iahturi. Care par mai degraba vapoare de croaziera.

Dupa ce ne-am plimbat ceva de-a lungul circuitului de Formula 1 – etapa avusese loc cu o saptamana inainte si gardurile nu erau inca demontate in totalitate – am ajuns la cazinou. Deja ne era foame si ne gandeam de ceva vreme sa ne asezam undeva. Inconjurati de Ferrari, Maserati si tot felul de alte masini lucioase si luxoase, ne-am molipsit si mai tare de burghezie si am mai trantit o aroganta : ne-am hotarat sa luam masa la Café de Paris. Unde iarasi am fost surprinsi de preturile mai mult decat rezonabile avand in vedere decorul. Un chelner italian ne-a facut sa ne simtim foarte bine chiar daca se vedea cu ochiul liber ca eram total diferiti de restul clientilor si stia ca n-o sa se aleaga cu un bacsis prea mare.

Cu burtile pline am luat-o spre gara. Cam greu la deal, dar am ajuns la timp si am luat trenul inapoi spre Cannes.

Am incheiat ziua cu o ultima tura pe faleza si o escala la supermarket pentru niste provizii.

Dupa o zi intreaga de mers pe jos, scaunele din tren au fost mult mai confortabile decat la dus si nici n-am simtit cand am ajuns la Paris, duminica putin dupa 7 dimineata.

Poze, mai multe si mai mari, in curand.